Din colț de
stele iarăși am căzut în gol
Plutind
prin vid, abisul negru și neștire
Amara lună
m-a privit, punct de namol
Nicicând nu
mi-a fost așa dor de o privire.
Totul e
violent și luminos în jurul meu
Orizontul
infinit din universuri paralele
Departe de
refugiul credinței - ateu
Moment de
neputință-n gândurile mele.
Astronaut
mereu pierdut în spațiul antic
Om
preistoric venerând acest pământ
Spre voi
privirea mea deloc n-am să ridic
Când totul
moare-n praf și voi v-ați frânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu