Mesmeriza

O insulă de gând în mijlocul oceanului

Pe plaja mea ai apărut tu ca o briză

Ești ce-am sperat mereu de-a lungul anului

Ceea ce eu numesc o blândă mesmeriză.

O mică tornadă aspirând nisipul fin

Dar foarte violentă-n calea ta rotundă

Pe sus m-ai ridicat și m-ai lovit din plin

Și-n mintea mea tu ai creat o undă.

Sunt prins în câmpul gravitațional uman

Acum până și glasul tău venin mă unge

Nu are rost să mă ascund sub paravan

Ori să mă leg cu al tău păr pătat de sânge.

În mijlocul furtunii, noi doi așezați nicăieri

Nici n-am început dar nici n-am terminat

Suspinând un ecou după mii și mii de plăceri

Nu vreau nimic, decât să știi că te-am uitat.

Iar inundate, sentimentele îmi curg șiroi

Oricât aș vrea, acum deloc nu pot să te ating

Nu cred eu că distanța-i relativă între noi

Ci doar suntem ca doi magneți ce se resping.