Tatăl Pământ

Există un om bătrân de miliarde de ani

Nimeni nu știe exact când s-a născut,

I-ar face invidioși pe bătranii veterani

Și nu se vaită, deși prin multe a trecut.

I-au tăiat toate râurile curgătoare

I-au jupuit bucați mari din piele,

El a rămas tăcut chiar dacă doare

A dres ce-a mai rămas din ele.

Acum ridică mâinile înjunghiate

Șoptind că încă-l putem vindeca,

Noi auzind, cu sufletele-ndurerate

Începem ușor, bătrânul bandaja.

Meticuloși asemeni doctorilor iscusiți

Cu unguente, ac și multă medicină,

Recuperând toți anii aceștia pierduți

Insinuând ca nu suntem noi de vină.

Îi întoarcem cu grijă corpul răvășit

Cu fața în sus spre cerul magnific,

E bucuros pentru c-aproape s-a sfârșit

Din lupta lui mai e un pic.

Și ce găsim sub trupul frânt pe toți uimește

Este iubita lui de-o viață, femeia bătrână,

Pentru ultima oară cu drag o privește

Se stinge încet și-i dă drumul la mână.

În tot acest timp a protejat-o atent

Știind că omenirea pe la spate îl fură,

Am greșit că nu i-am supravegheat permanent

Pe Tatăl Pământ și pe Mama Natură.