Comet


Din colț de stele iarăși am căzut în gol
Plutind prin vid, abisul negru și neștire
Amara lună m-a privit, punct de namol
Nicicând nu mi-a fost așa dor de o privire.

Totul e violent și luminos în jurul meu
Orizontul infinit din universuri paralele
Departe de refugiul credinței - ateu
Moment de neputință-n gândurile mele.

Astronaut mereu pierdut în spațiul antic
Om preistoric venerând acest pământ
Spre voi privirea mea deloc n-am să ridic
Când totul moare-n praf și voi v-ați frânt.

Tribal


Timp de-un car întreg de ani
Multe zile, ore și secunde
N-am avut nevoi de bani
Locul unde răul se-ascunde.

Am trăit nomazi, cutreierând
Vânam pentru blănuri și carne
Din copaci și tufe culegând
Suvenir din colți și coarne.

Noi în pădurea deasă locuiam
Pe vaste câmpii și pe coline
Cu focul din cer ne încălzeam
Și asteptam ceva ce nu mai vine.

Aceste amintiri le am mereu
Un sentiment ce eu împărtășesc
Și știu că le-a mai fost și greu
Dar eu în trib mă regăsesc.