Sunt gol, atât de gol,
ca o vale fără ecou
Ecou pierdut prin voia
defrişării,
Să mă-ngropați sub un copac când oi muri
Nu m-aruncați la voia întâmplării.
Am nevoie de pământ cum are el nevoie
de mine
Pânză freatică, absoarbe-mi esența,
Cel mai bun optimist și-a schimbat prefixul
Făcându-și succint simțită absența.
Ține-ți sentimentele aproape, într-o cutie
Chiar de ți-o fi foame, n-o
deschide
Orbiți, flămânzi, nu știm, trecutul vine mâine
Ne transformăm, crisomelide.
Iar tu.. de ce privești cu ochii lăcrimați?
Tot răul spre bine, parc-așa ziceai,
Ai plecat și m-ai lăsat cu toți nebunii ăștia
Te uitai, mă priveai, dar nu
vedeai.
Frumusețea-i trecătoare, de aia nu ești lângă mine
Nu am regrete, dar
nici simpatie,
Cimitirul amintirilor îți șopteste “Adio, iubito!”
Doar eu știam ce-avea să fie.
Lumânarea-i încă aprinsă-n cămară, să știi
O să te-aștept și vară și iarnă,
Trăind cu gândul la tine,
speranța e oarbă
Vom vedea ce vrea
timpul să cearnă.
Un comentariu:
Buna! :) Am vazut ca scrii destul de dragut, drept urmare vreau sa te intreb daca nu ai dori sa participi la un cenaclu cultural care se tine in Bucuresti? In cadrul cenaclului se discuta tot soiul de teme, plecand de la poezie si literatura si ajungand pana la neurostiinte, religie si psihologie.La final, persoanele doritoare pot recita propriile creatii.In cazul in care ai vrea sa vii imi poti lasa un mesaj aici sau imi poti trimite un mesaj la id-ul ncs_andreea94
Trimiteți un comentariu