Poetul, stiloul şi hârtia


O.. de când nu te-am mai scrijelit, celuloză dragă
Ce mult a trecut de când te-am mângâiat duios
De când nu ţi-am povestit ce nu ştie o lume-ntreagă
Lucruri ce mă fac să merg între ei cu capul jos.

Trăiri şi gânduri ce ţi le împărtăşeam cândva
În vremea când încă o aveam în inimă şi gând
Atunci când noaptea, stiloul încă iţi soptea
Îţi povesteam ţie tot.. iar eu încet, încet uitând.

Fiecare cicatrice albastră îţi era povară grea
Şi trebuia s-o porţi cu tine până în infern
Iar orice semn în plus te apăsa şi te rupea
Eliberarea mea, dar pentru tine chin etern.

Timpul a trecut şi-am încercat s-o uit, îţi jur
Ţi-am dat şi ţie drumul oprind agonia..
Acum te ţin aproape, să te las nu mă-ndur
Tot ce contează.. poetul, stiloul şi hârtia.