Idilă


Pe un fotoliu vechi şi rupt petrec
în jurul meu e praf pe tot furnirul
Rânduri de ani ce cu greu trec
iubito, de tine nu imi trece dorul.

Sunt pentru voi marioneta nevoii
aruncat cu zor din mână-n mână
Şi m-aţi jucat pe aţă-n dansul ploii
iubirea-mi curge din ultima vână.

V-am căzut în adâncurile morţii,
să mă împiedic de linii de ură..
O ură ce pare că n-are proporţii
e timpul pentru acea dublură.

Aruncă-te, azi, în focul minciunii
înainte să pierzi inima frântă
Nu-mi ard în vatră tăciunii,
dar în suflet iubirea îmi cântă.


Pentru inima ce-am avut-o odată


Te-ai lasat trădată şi-nşelată prea uşor
Măcar de-ascultai raţionamentul uneori
Ascultă.. tot ce-i frumos se pierde-n zbor
A fost prea târziu şi te-am lăsat să mori.

Zâmbeai păşind pe aer şi flirtând cu luna
De unde să ştii că te-otrăvea treptat ?
Oarbă de iubire i-ai pus pe cap cununa
Speranţe deşarte.. ea nu te-a aşteptat.

Se năştea din mare în fiecare seară
Şi vă-ntâlneaţi când soarele dormea
Nu concepeai ca gandul ei sa doară
Tu-i erai noaptea în care strălucea.

Ai sperat că iubirea va fi nemuritoare
Şi că luna e destinată pentru tine
În fiecare noapte o strigi fără-ncetare
Te rog.. nu mai urla, că nu mai vine.


Parfum


Am ajuns de curând la marginea inimii mele
Şi ce-am găsit acolo m-a-ngrozit
Resturi de iubiri, de mă durea să calc pe ele
Rămăşiţele a tot ce eu am iubit.

Am încercat zadarnic să le ascund cumva
Dar nu puteam decât să le arunc
Aveam nevoie de curăţenie-n inima mea
Curată, cum e inima de prunc.

Dar pe măsură ce-aruncam şi curăţam
Gaseam piese care se potriveau
Lasam totul sa cadă şi uimit priveam
Cum resturile parcă se iubeau.

Şi se iubeau necontenit aproape de pierzanie
Atât de tare-ncât formau visele firii
Neputincios priveam din colţ plin de mânie
Tot ce vedeam, erau ruinele iubirii.

Am înghitit în sec, şi-ncet le-am dat drumul
Neştiind că fac loc pentru altele,
Inima s-a-nnegrit, a mai rămas parfumul
Ce-am mirosit mereu în stele.

Expus


Petrec singur în şoapte, amintiri trecute
Şi totul la gust mi-e foarte amar
Fără lumina ta, noaptea mă-nghite
Iubirea mea, celebru astru selenar.

Pe tine te zăresc în fiecare oglindă
Portal către dimensiuni nebănuite
Privirea ta pare că vrea să mă cuprindă
Una, din milioane de ispite.

Voi provoca din nou explozia primordială
Suflând lumina-n stele şi imense galaxii
Prin strălucirea lor atrag invidia regală
Dar mie nu imi pasă şi te aştept să vii.