Petrec
singur în şoapte, amintiri trecute
Şi totul la gust mi-e foarte amar
Fără lumina ta, noaptea mă-nghite
Iubirea mea, celebru astru selenar.
Pe tine te zăresc în fiecare oglindă
Portal către dimensiuni nebănuite
Privirea ta pare că vrea să mă cuprindă
Una, din milioane de ispite.
Voi provoca din nou explozia primordială
Suflând lumina-n stele şi imense galaxii
Prin strălucirea lor atrag invidia regală
Dar mie nu imi pasă şi te aştept să vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu