Idilă

Pe un fotoliu vechi şi rupt petrec

în jurul meu e praf pe tot furnirul

Rânduri de ani ce cu greu trec

iubito, de tine nu imi trece dorul.

Sunt pentru voi marioneta nevoii

aruncat cu zor din mână-n mână

Şi m-aţi jucat pe aţă-n dansul ploii

iubirea-mi curge din ultima vână.

V-am căzut în adâncurile morţii,

să mă împiedic de linii de ură..

O ură ce pare că n-are proporţii

e timpul pentru acea dublură.

Aruncă-te, azi, în focul minciunii

înainte să pierzi inima frântă

Nu-mi ard în vatră tăciunii,

dar în suflet iubirea îmi cântă.