Parfum

Am ajuns de curând la marginea inimii mele

Şi ce-am găsit acolo m-a-ngrozit

Resturi de iubiri, de mă durea să calc pe ele

Rămăşiţele a tot ce eu am iubit.

Am încercat zadarnic să le ascund cumva

Dar nu puteam decât să le arunc

Aveam nevoie de curăţenie-n inima mea

Curată, cum e inima de prunc.

Dar pe măsură ce-aruncam şi curăţam

Gaseam piese care se potriveau

Lasam totul sa cadă şi uimit priveam

Cum resturile parcă se iubeau.

Şi se iubeau necontenit aproape de pierzanie

Atât de tare-ncât formau visele firii

Neputincios priveam din colţ plin de mânie

Tot ce vedeam, erau ruinele iubirii.

Am înghitit în sec, şi-ncet le-am dat drumul

Neştiind că fac loc pentru altele,

Inima s-a-nnegrit, a mai rămas parfumul

Ce-am mirosit mereu în stele.