Singurătate



Singurătate-n calea mea întunecată
Lumina vine dar tristețea o alungă
Ce simt eu e o poftă neînduplecată
Astăzi, aici, eu am să trag o dungă.

O să mă lupt cu mine și cu mintea mea
Copleșit de-un sentiment de neputință
Ca mântuire voi căra-n spinare marea
Și-n ochi voi ține captivă a ei esență.

Războiul inutil purtat pe 2 fronturi
Știm că pământul s-a săturat de pământeni,
E trist cum este cercul fără laturi
Și cum absența mea n-o s-o observe nimeni.


Construcții


Ce arde-n mine nu e foc și nici vulcan
E o scânteie ce-a aprins un vis pierdut
Speranța mea e matematică de-un an
Calculând-o intervine factorul necunoscut.

Cand eu sunt X și tu esti Y-ul
Pierduți in ecuația iubirii noastre
Ceea ce căutam, soluția e null
Căci noi suntem transfigurați în astre.

Două construcții colosale pline de-atomi
Quasari pulsând pe-ntinse galaxii
Două stele pitice denumite gnomi
Uniți, atingem viteza luminii.

Ne vom mări dimensiunea cunoștinței
Aceasta creștere nu poate fi condiționată
Este expansiunea sferei conștiinței
Și doar de spirit ea va fi consolidată.