Singurătate-n
calea mea întunecată
Lumina vine
dar tristețea o alungă
Ce simt eu
e o poftă neînduplecată
Astăzi,
aici, eu am să trag o dungă.
O să
mă lupt cu mine și cu mintea mea
Copleșit de-un sentiment de neputință
Ca mântuire voi căra-n spinare marea
Și-n ochi voi ține captivă a ei esență.
Războiul
inutil purtat pe 2 fronturi
Știm că pământul
s-a săturat de pământeni,
E trist cum
este cercul fără laturi
Și cum absența
mea n-o s-o observe nimeni.
Un comentariu:
"Sa fie oare pentru noi existenta un exil si neantul o patrie?"
Trimiteți un comentariu