Nimic nu mă inspiră
Nici dragostea
din tine
Civilizația
aspiră
Tot ce e
bun din mine.
Nu vreau
nimic deosebit
Spiritual
sau fizic
Doar să
dispar subit
Din lumea asta de nimic.
Și mă
îmbrac în frunze
Solul îmi e
podeaua
Nimeni să
nu m-acuze
Când mă hrănesc
cu roua.
Îmi fac
acoperiș din stele
Noaptea s-admir lumina
Pereții să-i
am din nuiele
Pădurea e cortina.
Ciocanitorile
să bată cuie
Să-mi cânte
mereu dimineața
Să-mi
îndulcească zile
Așa să îmi
continui viața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu