Rădăcin


Nimic nu mă inspiră
Nici dragostea din tine
Civilizația aspiră
Tot ce e bun din mine.

Nu vreau nimic deosebit
Spiritual sau fizic
Doar să dispar subit
Din lumea asta de nimic.

Și mă îmbrac în frunze
Solul îmi e podeaua
Nimeni să nu m-acuze
Când mă hrănesc cu roua.

Îmi fac acoperiș din stele
Noaptea s-admir lumina
Pereții să-i am din nuiele
Pădurea e cortina.

Ciocanitorile să bată cuie
Să-mi cânte mereu dimineața
Să-mi îndulcească zile
Așa să îmi continui viața.

Niciun comentariu: