Poetul, stiloul şi hârtia

O.. de când nu te-am mai scrijelit, celuloză dragă

Ce mult a trecut de când te-am mângâiat duios

De când nu ţi-am povestit ce nu ştie o lume-ntreagă

Lucruri ce mă fac să merg între ei cu capul jos.

Trăiri şi gânduri ce ţi le împărtăşeam cândva

În vremea când încă o aveam în inimă şi gând

Atunci când noaptea, stiloul încă iţi soptea

Îţi povesteam ţie tot.. iar eu încet, încet uitând.

Fiecare cicatrice albastră îţi era povară grea

Şi trebuia s-o porţi cu tine până în infern

Iar orice semn în plus te apăsa şi te rupea

Eliberarea mea, dar pentru tine chin etern.

Timpul a trecut şi-am încercat s-o uit, îţi jur

Ţi-am dat şi ţie drumul oprind agonia..

Acum te ţin aproape, să te las nu mă-ndur

Tot ce contează.. poetul, stiloul şi hârtia.