Ea..

Din negura timpului s-a ridicat

Voioasă, plăpândă, frumoasă

În urma ei totul s-a dezintegrat

Ea rămânând aceeași crăiasă.

Atingerea ei e ca morfina

Sărutul ei oferă nemurirea

Singură, doar ea are vina

Pentru care am menirea.

Fără ea e tăcere, liniste, vid

Haosul îşi dezlanţuie trupele

Totul în jur e negru, morbid

Oamenii se-atacă între ei, hienele.

Eu am închis fereastra şi uşa

Îmi aştept sfârşitul, tot singur

Căci de eram cu ea, gingașa

Soarta-mi era alta, acum murmur.

În sfârşit mi-a sosit călăul

Îşi face treaba, încet ma divid

Ea pleacă, mă uită, mă lasă cu jugul.

Totul în jur e negru, morbid.