Ți-aș sparge capul c-un burete
Pielea să ți-o fierb cu cerul,
Și creierul să-ți sară pe perete
Durerea să o simți ca gerul.
Tu speri să tac și-ai vrea să nu
am față
Limba să-mi ia foc și gura să-mi
înghețe,
Să mă faci nod și să mă pui pe-un
fir de ață
Sau să am ochii plini de bețe.
M-a picurat în creștet vântul
Și aerul îmi pică greu,
Să mă aștepți în așternutul
În care-ai hibernat mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu