Eu sunt trecutul meu, prezentul meu
O muncă în progres, nu un destin
Eu sunt mereu cine aleg să fiu
Și nu aștept un semn divin.
Aș vrea să șterg tot ce-a fost ieri
Să mă opresc în loc și să zâmbesc
Să fiu în mijloc de nicăieri
Și-acolo să mă regasesc.
Părul să mă părăsească
Și hainele sa-mi fie de prisos,
Un adevăr să mă găsească
Și să nu-i fiu de folos.
Iar când durerea cade greu
Și vremea bună n-o alungă,
Să fii puțin în locul meu
Cu inima în pungă..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu