Te gândesc de ceva timp deja
Îți dau forme și te întortochez,
Doar de-aș putea schimba ceva
Să-ncerc din nou să te creez.
Te șterg rapid c-o radieră
Și scriu numai versuri de fum,
În jurul lor să desenez o sferă
Căci e numai noroi pe drum.
Și m-am obișnuit să stric câte ceva
Cu o mână în aer și una-n pământ,
Sper să nu te fi pierdut deja
Că nu voi mai putea să-ti cânt.
Și te pictez mereu pe-aceeași pânză
Când sufletul îți plânge liniștit,
Căci tu ești verde ca o frunză
Și iar în geam mi te-ai oprit.
Doar tu ești ancora ce-mi ține vasul
Și nu-ți pot rupe lanțul nici cu foc,
Aș vrea dar nu pot ține pasul
De ieri nu te mai simt deloc..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu