Am văzut cum îți curgea luna pe
față
Și cum lumina ei te radia,
Atunci tu te treziși la viață
Ființa cea din coasta mea.
Te ridici, ș-apoi creezi un
tumult
Tu ca o ceață densă ai apărut,
Încerci s-aprinzi ce a fost stins
demult
Doar o scânteie amară din trecut.
Dar stai, nu mai spera aiurea
Iubirea noastră nu mai este,
Și nu mai e nimic aievea
Nici măcar ce-i trupește.
Acum înghiți mii de suspine
Dar unele îți stau în gât,
Lasă că știu eu cel mai bine
Cum e să fii un amărât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu