Mă-ntrebi mereu ce s-a întâmplat
Și de ce suntem așa reci,
Dizgrațios eu te privesc din pat
Ușa să nu o-nchizi când pleci.
Acum nu pot să-ti spun nimic
Din cauză că nu am limbă,
Nici capul nu pot să-l ridic
Căci mintea liberă se plimbă.
Nu știu ce speri, sau ce dorești
Eu ți-am dat tot și nu ai vrut,
Aș vrea să știi unde greșești
Și cât de tare m-a durut.
Încă te-aștept și zi și noapte
Să-mi fii mereu foarte aproape,
Să vii să ne vorbim în șoapte
Ș-apoi să
ne culcăm în pleoape.
3 comentarii:
Superba poezia! Cred ca asta m-a impresionat cel mai mult.
super strofa de final
Vă mulțumesc !
Trimiteți un comentariu